Istoric

• Cercetările marine din România au o tradiție de un secol, fiind profund legate de dezvoltarea științelor naturale, de nevoia de a valorifica resursele acvatice și de dorința de a proteja ecosistemele fragile ale Mării Negre. 

Prima instituție de cercetare marină din țara noastră a fost Stațiunea Zoologică Marină de la Agigea, înființată în anul 1926 de către profesorul Ioan Borcea. Stațiunea a reprezentat un nucleu de excelență pentru studiile de biologie marină și pentru formarea primelor generații de cercetători specializați în oceanologie. De la început, activitatea sa a fost orientată către studiul florei și faunei marine, ecologia zonelor costiere și valorificarea resurselor vii ale Mării Negre. 

În anii următori, pe fondul dezvoltării economice și al interesului crescut pentru resursele maritime, au apărut și alte structuri de cercetare: 

• 1932 Ilustrul biolog Grigore Antipa a fondat Institutul Bio-Oceanografic din Constanța (transformată in 1954 în Stațiunea de Cercetări Maritime Constanța), având ca obiectiv analiza complexă a mediului marin și a proceselor ecologice din zona litorală. 

• 1954 este înființat Institutul de Biologie Marină al Institutului de Biologie „Traian Săvulescu” al Academiei Marine. 

• 1960 Institutul de Cercetări Hidrotehnice a creat Stațiunea de Cercetări Oceanografice din Constanța și o stație de cercetare mai mică la Sulina, extinzând astfel capacitățile de cercetare oceanografică. 

• 1964 este înființat la Constanța, Laborator de Sedimentologie Marină, aparținând Institutul Geologic al României de la București, adăugând o nouă dimensiune cercetărilor marine. 

Aceste instituții au contribuit decisiv la fundamentarea științifică a cercetării marine românești, a înțelegerii funcționării ecosistemelor acvatice și a dezvoltării pescăriilor maritime. Totodată, ele au pregătit terenul pentru apariția unui centru de cercetare integrat, capabil să abordeze complexitatea problemelor Mării Negre. 

Un moment de cotitură a avut loc în anul 1970, când, prin reunirea acestor cinci instituții, s-a înființat Institutul Român de Cercetări Marine (IRCM), cu sediul la Constanța. IRCM a fost prima instituție națională dedicată exclusiv studiului complex al Mării Negre, abordând cercetări interdisciplinare de oceanografie fizică, chimică, biologică și geologică. Institutul a devenit în scurt timp un pol științific de referință, coordonând programe ample de monitorizare a stării mediului marin, evaluarea resurselor biologice și dezvoltarea unor politici moderne de management al pescăriilor. 

În anul 1999, institutul a fost reorganizat și a primit actuala denumire: Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” (INCDM). Această schimbare a reflectat atât modernizarea infrastructurii și a programelor de cercetare, cât și integrarea institutului în rețeaua națională și europeană de cercetare-dezvoltare. 

Astăzi, INCDM „Grigore Antipa” se afirmă ca principalul promotor al cercetărilor interdisciplinare dedicate Mării Negre, continuând tradiția începută de Stațiunea Zoologică Marină Agigea și de celelalte instituții fondatoare. Institutul derulează programe complexe de cercetare fundamentală și aplicată, contribuie la elaborarea strategiilor de protecție a biodiversității marine și are un rol activ în dezvoltarea bioeconomiei albastre. 

INCDM este, continuatorul unei tradiții științifice de aproape un secol, moștenind experiența și valorile tuturor instituțiilor care au stat la baza formării IRCM. Prin efortul colectiv al cercetătorilor săi, institutul contribuie astăzi la consolidarea rolului României în comunitatea internațională de oceanografie și la construirea unui viitor sustenabil pentru Marea Neagră și comunitățile costiere.